marți, 8 noiembrie 2011
Cereale
Da, suntem fetite mari deja. Am inceput diversificarea.
Si nu ptr ca am fi un mare fan al diversificarii de la 4 luni, dar suntem cam in urma cu kg.
Aseara am aflat ca luna trecuta am luat doar 400g si ca suntem cu 1 kg in urma fata de grafic. Asa ca, de voie, de nevoie, incepem diversificarea.
Primul aliment nou: cerealele.
Am luat cereale de orez simple de la Nestele. Mamaruta nu le-a refuzat, problema a fost ca nu prea stia ce sa faca cu ele odata ce lingurita descarca incarcatura in gurita ei. Abia am reusit sa ii dau de cateva ori cate un varf de lingurita si deja nu mai avea rabdare.
Asa ca la urmatoarea masa am abordat alta stategie. In biberonul de lapte am adaugat o jumatate de lingura de cereale si am trecut la o tetina cu gaura mai mare. Succes total. Cateva zile asa vor arata biberoanele de 3 ori pe zi. De vineri incepand luam o tetina cu gaura si mai mare si adaugam si mai multe cereale in biberon.
De luni insa incepem si cu sucul de morcov.
joi, 3 noiembrie 2011
Fericire
Fiecare zi imi umple sufletul de fericire, si ma gandesc deseori ca nu ii multumesc suficient lui Dumnezeu ptr tot ce am.
Alma e centrul universului meu si de la ea pleaca toata aceasta fericire.
Trecem printr-o perioada extrem de frumoasa, ne-am obisnuit una cu alta, ne cunoastem din ce in ce mai bine, si tot ce ne ramane acum de facut este sa ne bucuram una de cealalta.
Plansul e istorie, radem cu gura pana la urechi cat e ziua de lunga. Noptile sunt lungi si frumoase, intrerupte doar de o masa rapida catre dimineata.
In rest descoperim lumea: am inceput sa chiuim, sa gangurim, sa ne prindem picioarele cu manutele, ne place sa ne tinem si noi de biberon cand papam, si bineinteles zilnic facem turul casei sa vedem tot ce misca sau daca au mai aparut noutati.
Asteptam nerabdatoare sa vina timpul sa stam in fundulet, ca tare ne-am mai saturat de stat intinse.
marți, 11 octombrie 2011
Am revenit... sau mai bine spus mi-am revenit
Finally back!
Duminica Alma a implinit 3 luni. In timp ce faceam tortul ptr ea si ptr bunicul meu (care maine implineste 86 de ani) ma gandeam cu nostalgie la perioada de sarcina in care aveam timp ptr multe, dar mai ales aveam timp ptr mine.
Au trecut ca vantul si ca gandul cele 3 luni. A fost greu, a fost obositor, dar de acum inainte speram sa fie doar frumos.
Ce mi-a lipsit cel mai mult in toata aceasta perioada a fost somnul. Din fericire de aproape o saptamana Alma doarme noaptea cel putin 6 ore fara intrerupere (spre marea mea bucurie au fost si nopti cu 9 ore) dupa care papa, ne dragalim putin si apoi mai doarme 2 sau chiar 3 ore. In timpul zilei somnul e relativ. Sunt zile in care atipeste cate 30-45 minute de cateva ori pe zi sau sunt zile in care doarme dupa-amiaza cate 4-5 ore.
Un alt lucru bun este acela ca am scapat de colici. Solutia care ii facea bine la burtica trebuia dizolvata in lapte, si mamaruta, fiind mancacioasa, nu avea rabdare sa astepte ca eu sa mulg laptele necesar, asa ca am apelat la o masura de lapte oraf ptr a face acest lucru. M-am bucurat ca nu refuza sanul dupa portia de medicament cu lapte praf din biberon, dar din pacate am observat ca sanii nu se mai umpleau. Totul a culminat cu saptamana de dupa botez cand am pierdut laptele definitiv. Avand in vedere faptul ca mama nu a avut nici o picatura de lapte nici la mine si nici la fratele meu, ma consolez cu ideea ca eu am reusit sa alaptez mamaruta pana la 2 luni jumate.
A trecut botezul (despre el o sa scriu detaliat intr-un alt post) iar de atunci evolutia Almei a marit pasul. Nu trece zi sa nu apara ceva nou in comportamentul ei: ne tinem capul destul de bine, ne place sa stam pe burtica, sa ne jucam cu cuburile (mama construieste si Alma doboara) si de ieri am descoperit ca ne putem prinde manutele una de alta. Gata ptr azi. Mai lasam si ptr maine ceva dezvaluiri!
Duminica Alma a implinit 3 luni. In timp ce faceam tortul ptr ea si ptr bunicul meu (care maine implineste 86 de ani) ma gandeam cu nostalgie la perioada de sarcina in care aveam timp ptr multe, dar mai ales aveam timp ptr mine.
Au trecut ca vantul si ca gandul cele 3 luni. A fost greu, a fost obositor, dar de acum inainte speram sa fie doar frumos.
Ce mi-a lipsit cel mai mult in toata aceasta perioada a fost somnul. Din fericire de aproape o saptamana Alma doarme noaptea cel putin 6 ore fara intrerupere (spre marea mea bucurie au fost si nopti cu 9 ore) dupa care papa, ne dragalim putin si apoi mai doarme 2 sau chiar 3 ore. In timpul zilei somnul e relativ. Sunt zile in care atipeste cate 30-45 minute de cateva ori pe zi sau sunt zile in care doarme dupa-amiaza cate 4-5 ore.
Un alt lucru bun este acela ca am scapat de colici. Solutia care ii facea bine la burtica trebuia dizolvata in lapte, si mamaruta, fiind mancacioasa, nu avea rabdare sa astepte ca eu sa mulg laptele necesar, asa ca am apelat la o masura de lapte oraf ptr a face acest lucru. M-am bucurat ca nu refuza sanul dupa portia de medicament cu lapte praf din biberon, dar din pacate am observat ca sanii nu se mai umpleau. Totul a culminat cu saptamana de dupa botez cand am pierdut laptele definitiv. Avand in vedere faptul ca mama nu a avut nici o picatura de lapte nici la mine si nici la fratele meu, ma consolez cu ideea ca eu am reusit sa alaptez mamaruta pana la 2 luni jumate.
A trecut botezul (despre el o sa scriu detaliat intr-un alt post) iar de atunci evolutia Almei a marit pasul. Nu trece zi sa nu apara ceva nou in comportamentul ei: ne tinem capul destul de bine, ne place sa stam pe burtica, sa ne jucam cu cuburile (mama construieste si Alma doboara) si de ieri am descoperit ca ne putem prinde manutele una de alta. Gata ptr azi. Mai lasam si ptr maine ceva dezvaluiri!
vineri, 29 iulie 2011
Pozeeeeee
miercuri, 27 iulie 2011
Update
In sfarsit un moment de respiro ptr a putea aduce la zi povestea noastra.
Am incheiat povestea nasterii cu ziua de marti, zi in care am ajuns acasa.
Au trecut de atunci 2 saptamani. Au fost 2 sapatamani foarte grele, dar au trecut.
Prima problema cu care ne-am confruntat au fost sanii.
Nu am avut, si nici acum nu am sfarcuri pe care ea sa le poata prinde ca sa suga.
Asa ca am apelat la muls. A fost cel mai dureros proces prin care am trecut. De 2 ori pe zi, o tanti care face minuni, venea si imi killer-ea sanii.
Am fost de cateva ori pe punctul de a renunta, convinsa ca nu o sa pot alapta niciodata si ca nu mai pot suporta durerile mulsului.
Bine am facut ca nu am renuntat. Acum am ajuns de o hranesc exclusiv la san (cu mameloane de silicon, ce-i drept) si e tare bine.
Durerile au trecut, iar acum ne luptam sa producem suficient lapte ca sa ii ajunga mamarutei.
Somnul a fost problema nr. 2. Nu atat ptr ea, care, daca era satula, dormea, ci ptr mine, care nu reuseam sa dorm mai mult de 1.5 h odata. Dar, incet incet, ne-am obisnuit. Am ajuns sa dormim noaptea cate 4 cate odata chiar 5 ore, si asta incepe sa se vada. Eu nu mai am cearcanele pana la genunchi, iar fata a inceput sa ia in greutate.
Problema nr.3 persista si acum, si din pacate s-a acutizat. Colicile isi scot nasul tot mai des, dar de ieri am gasit si solutia: uscatorul de par. O cura de 10-15 minute de aer cald pe burtica face minuni.
Ce am mai experimentat in aceste 2 saptamani? Pai am ajuns experti in baita (prima experienta s-a lasat cu urlete din cauza apei prea reci), in schimbat, in imbracat, am inceput sa recunoastem tipurile de plans (pe cel de mi-e foame si ma doare burta ii stim de la o posta), ce sa mai, mintenas ajungem premianti cu coronita.
Cam asa au trecut primele 2 saptamani acasa.
Am incheiat povestea nasterii cu ziua de marti, zi in care am ajuns acasa.
Au trecut de atunci 2 saptamani. Au fost 2 sapatamani foarte grele, dar au trecut.
Prima problema cu care ne-am confruntat au fost sanii.
Nu am avut, si nici acum nu am sfarcuri pe care ea sa le poata prinde ca sa suga.
Asa ca am apelat la muls. A fost cel mai dureros proces prin care am trecut. De 2 ori pe zi, o tanti care face minuni, venea si imi killer-ea sanii.
Am fost de cateva ori pe punctul de a renunta, convinsa ca nu o sa pot alapta niciodata si ca nu mai pot suporta durerile mulsului.
Bine am facut ca nu am renuntat. Acum am ajuns de o hranesc exclusiv la san (cu mameloane de silicon, ce-i drept) si e tare bine.
Durerile au trecut, iar acum ne luptam sa producem suficient lapte ca sa ii ajunga mamarutei.
Somnul a fost problema nr. 2. Nu atat ptr ea, care, daca era satula, dormea, ci ptr mine, care nu reuseam sa dorm mai mult de 1.5 h odata. Dar, incet incet, ne-am obisnuit. Am ajuns sa dormim noaptea cate 4 cate odata chiar 5 ore, si asta incepe sa se vada. Eu nu mai am cearcanele pana la genunchi, iar fata a inceput sa ia in greutate.
Problema nr.3 persista si acum, si din pacate s-a acutizat. Colicile isi scot nasul tot mai des, dar de ieri am gasit si solutia: uscatorul de par. O cura de 10-15 minute de aer cald pe burtica face minuni.
Ce am mai experimentat in aceste 2 saptamani? Pai am ajuns experti in baita (prima experienta s-a lasat cu urlete din cauza apei prea reci), in schimbat, in imbracat, am inceput sa recunoastem tipurile de plans (pe cel de mi-e foame si ma doare burta ii stim de la o posta), ce sa mai, mintenas ajungem premianti cu coronita.
Cam asa au trecut primele 2 saptamani acasa.
joi, 21 iulie 2011
Povestea nasterii
Ziua de 09.07.2011 a inceput la ora 08:00, cand, dupa ultimele fotografii cu burtica
am luat tona de bagaje (din care nu am folosit decat periuta si pasta de dinti si hainele de iesit din spital ale fetei)
am purces catre clinica.
La ora 09:00, o infirmiera ne-a poftit pe mine si pe Vali la internare. Dupa completarea hartiilor, am fost imbracati corespunzator si rugati sa asteptam in salon
La ora 10:15 am intrat in sala de operatie.
Mi s-a facut initial rahianestezia, apoi mi s-a montat epidurala, sonda, si eram gata de lucru.
I-am cam dat batai de cap anestezistei ptr ca o tineam pe a mea ca eu inca imi simt laba piciorului stang si sigur nu a prins anestezia. M-am linistit doar in momentul in care doctorii au inceput munca si eu nu simteam decat o presiune mare pe burta.
La ora 10:38 si-a facut aparitia mamaruta.
A fost cantarita - 2870g
masurata - 50cm
si apoi adusa ptr prima foto in trei
Tati a plecat cu ea ptr o mica sedinta foto
Intre timp, domnii doctori au terminat operatia, asa ca la ora 11:15 era in salon.
La ora 14:00, tati a venit in vizita insotit si de pitica.
A doua zi am fost mutata in alt salon, unde am avut ocazia sa ne cunoastem mai bine
Luni, tati s-a dus la Primarie si ne-a adus primul document important
Marti, ne-am imbracat si am plecat catre casa.
La ora 09:00, o infirmiera ne-a poftit pe mine si pe Vali la internare. Dupa completarea hartiilor, am fost imbracati corespunzator si rugati sa asteptam in salon
Mi s-a facut initial rahianestezia, apoi mi s-a montat epidurala, sonda, si eram gata de lucru.
I-am cam dat batai de cap anestezistei ptr ca o tineam pe a mea ca eu inca imi simt laba piciorului stang si sigur nu a prins anestezia. M-am linistit doar in momentul in care doctorii au inceput munca si eu nu simteam decat o presiune mare pe burta.
La ora 10:38 si-a facut aparitia mamaruta.
La ora 14:00, tati a venit in vizita insotit si de pitica.
miercuri, 13 iulie 2011
marți, 5 iulie 2011
09.07.2011 - THE DAY
Daca pana ieri dupa amiaza nu eram 100% sigura ca urmeaza cezariana (speram in sufletul meu ca dl doctor o sa vina cu o solutie minune), consultul de la Brasov a clarificat totul.
Desi, dupa discutia cu doctorul in legatura cu problema ochilor, am concluzionat ca cel mai bine e sa programam cezariana, mamaruta a tinut sa aiba ea ultimul cuvant: s-a intors (lucru pe care il banuiam, dar de care nu eram sigura), acum e pelviana (noroc ca dl doctor nu s-a suparat ca l-a tratat cu fundul)si clar avem indicatie de cezariana.
Nu pot descrie sentimentul care m-a cuprins cand doctorul ne-a dat de ales ziua in care printesa sa isi faca aparitia. Era oricum un soi de teama combinata cu nerabdare si entuziasm.
Si acum sunt momente in care nu imi vine sa cred ca mai sunt asa de putine zile pana la marele eveniment.
Joi, impreuna cu socrii o sa plec la Brasov (nu de alta, da Doamne fereste daca se rupe apa mai repede sa fiu aproape de clinica ptr a intra in operatie cat de curand), iar Vali ne ajunge din urma vineri seara.
Sambata dimineata la ora 8, cu catel si purcel, ne prezentam la clinica.
Probabil o sa ne intoarcem doar pe saptamana viitoare, cand pentru noi o sa inceapa o noua viata.
Doamne, ajuta-ne sa trecem cu bine si peste acest moment!
Desi, dupa discutia cu doctorul in legatura cu problema ochilor, am concluzionat ca cel mai bine e sa programam cezariana, mamaruta a tinut sa aiba ea ultimul cuvant: s-a intors (lucru pe care il banuiam, dar de care nu eram sigura), acum e pelviana (noroc ca dl doctor nu s-a suparat ca l-a tratat cu fundul)si clar avem indicatie de cezariana.
Nu pot descrie sentimentul care m-a cuprins cand doctorul ne-a dat de ales ziua in care printesa sa isi faca aparitia. Era oricum un soi de teama combinata cu nerabdare si entuziasm.
Si acum sunt momente in care nu imi vine sa cred ca mai sunt asa de putine zile pana la marele eveniment.
Joi, impreuna cu socrii o sa plec la Brasov (nu de alta, da Doamne fereste daca se rupe apa mai repede sa fiu aproape de clinica ptr a intra in operatie cat de curand), iar Vali ne ajunge din urma vineri seara.
Sambata dimineata la ora 8, cu catel si purcel, ne prezentam la clinica.
Probabil o sa ne intoarcem doar pe saptamana viitoare, cand pentru noi o sa inceapa o noua viata.
Doamne, ajuta-ne sa trecem cu bine si peste acest moment!
sâmbătă, 2 iulie 2011
Buturuga mica rastoarca carul mare, sau, cand socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la targ
Desi inca de la inceputul sarcinii medicul ginecolog mi-a recomandat un consult oftalmologic, am omis lucrul acesta. Sincer, am uitat.
Joi dimineata mi-am amintit. Ititial am zis ca daca tot nu l-am facut pana la 37 de sapt, sa nu il mai fac, dar parca ceva ma impingea de la spate sa ma duc la control.
Si bine am facut ca m-am dus.
Rezultatul: la ochiul stang dioptria a crescut de la -3.25 la -4.75, iar retina este cam subtire. Oftalmologul mi-a dat un biletel ptr ginecolog, mi-a spus ca nu imi recomanda expres cezariana, dar in caz de travaliu greu, prelungit sau de un bebe mai mare sunt riscuri.
Joi noapte m-am tot gandit si razgandit ce sa fac.
Vineri m-am dus si pana la doctorita de familie sa imi iau concediul medical pe luna iulie si dupa ce i-am aratat hartia de la ofta mi-a recomandat sa nu risc si sa merg pe cezariana
Asa ca dupa 8 luni jumate de obisnuit cu gandul ca urmeaza nasterea naturala, de joi pana luni trebuie sa ma obisnuiesc cu gandul ca urmeaza cezariana.
Astazi insa m-am intalnit cu o mamica care a nascut cu cezariana de urgenta la Eva si m-a linistit. Totul a decurs mai mult decat bine.
Cu rahianestezia nu a avut probleme (desi a intepat-o de 5 ori pana a nimerit fix locul, nu a simtit nimic ptr ca i se facuse anestezie locala inainte), iar dupa a beneficiat de cate analgezice a avut nevoie si a dorit. In cazul ei si recuperarea a fost una destul de rapida, lactatia s-a instalat a doua zi, a putut ridica bebelina inca de la cateva ore dupa nastere.
Asa ca, cel mai probabil, luni aflam data exacta a evacuarii mamarutei din garsoniera.
Intre timp mi-am pregatit bagajul care, este mai cuprinzator decat probabil voi avea nevoie, dar nu ma pot abtine sa nu imi pun si asta sau cealalta, cu gandul ca daca o sa am cumva nevoie? (cu toate ca cel putin 4 persoane mi-au spus ca din bagaj nu au folosit decat periuta si hainele de iesit din spital ptr ea si ptr bebe)
In rest totul e pregatit. Azi am montat si patutul primit de la nasi, asa ca si camera fetei e gata. Dovada:
P.S. Saptamana asta a vut loc si botezul celui mai nou membru al generatiei cele noi: miercuri de ziua lui onomastica bebe Salviu Paul a fost crestinat. Nu suntem noi cei mai buni fotografi, dar 2 poze tot am reusit sa facem:
Joi dimineata mi-am amintit. Ititial am zis ca daca tot nu l-am facut pana la 37 de sapt, sa nu il mai fac, dar parca ceva ma impingea de la spate sa ma duc la control.
Si bine am facut ca m-am dus.
Rezultatul: la ochiul stang dioptria a crescut de la -3.25 la -4.75, iar retina este cam subtire. Oftalmologul mi-a dat un biletel ptr ginecolog, mi-a spus ca nu imi recomanda expres cezariana, dar in caz de travaliu greu, prelungit sau de un bebe mai mare sunt riscuri.
Joi noapte m-am tot gandit si razgandit ce sa fac.
Vineri m-am dus si pana la doctorita de familie sa imi iau concediul medical pe luna iulie si dupa ce i-am aratat hartia de la ofta mi-a recomandat sa nu risc si sa merg pe cezariana
Asa ca dupa 8 luni jumate de obisnuit cu gandul ca urmeaza nasterea naturala, de joi pana luni trebuie sa ma obisnuiesc cu gandul ca urmeaza cezariana.
Astazi insa m-am intalnit cu o mamica care a nascut cu cezariana de urgenta la Eva si m-a linistit. Totul a decurs mai mult decat bine.
Cu rahianestezia nu a avut probleme (desi a intepat-o de 5 ori pana a nimerit fix locul, nu a simtit nimic ptr ca i se facuse anestezie locala inainte), iar dupa a beneficiat de cate analgezice a avut nevoie si a dorit. In cazul ei si recuperarea a fost una destul de rapida, lactatia s-a instalat a doua zi, a putut ridica bebelina inca de la cateva ore dupa nastere.
Asa ca, cel mai probabil, luni aflam data exacta a evacuarii mamarutei din garsoniera.
Intre timp mi-am pregatit bagajul care, este mai cuprinzator decat probabil voi avea nevoie, dar nu ma pot abtine sa nu imi pun si asta sau cealalta, cu gandul ca daca o sa am cumva nevoie? (cu toate ca cel putin 4 persoane mi-au spus ca din bagaj nu au folosit decat periuta si hainele de iesit din spital ptr ea si ptr bebe)
In rest totul e pregatit. Azi am montat si patutul primit de la nasi, asa ca si camera fetei e gata. Dovada:
P.S. Saptamana asta a vut loc si botezul celui mai nou membru al generatiei cele noi: miercuri de ziua lui onomastica bebe Salviu Paul a fost crestinat. Nu suntem noi cei mai buni fotografi, dar 2 poze tot am reusit sa facem:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)