Addicted

In copilarie,in duminicile de vara, dupa ce ieseam de la biserica cu mama si cu fratello, aveam un ritual al nostru. Mergeam sa mancam inghetata de la toneta de pe centru. Nu conta ca, odata ajunsi acasa, trebuia sa mancam si pranzul, inghetata era sfanta.
Lucrurile erau foarte clare: mama si fra mancau intotdeauna inghetata de ciocolata (si in cateva minute erau gata), iar eu, inghetata roz si verde, de capsuni si fistic, si mancam la ea aproape tot drumul pana acasa. Imi place sa cred ca o savuram, sau poate imi placea asa de tare incat nu vroiam sa se termine foarte repede.
De ceva ani incoace, insa, imi place inghetata de ciocolata.
Din pacate, pana duminica, nu am gasit ceva care sa ma satisfaca 100%. Toate soiurile incercate, erau bocna cand le scoteai din congelator. Erau gheata cu ceva urme de gust de ciocolata.
Manata de o pofta ce imi staruia in minte, dupa o secventa dintr-un film, am plecat sa cumparam inghetata. La Plus, am gasit-o pe EA: inghetata de ciocolata perfecta, care, oricat de mult timp ar sta la congelator, cand o scoti, e cremoasa, asa, de parca te unge la suflet.
Iat-o: