Analize

Daca nu mi-a placut ceva in viata au fost analizele.
Fiind mostenitoare a unor vene ascunse, si crescand cu povestile despre intepaturi repetate ptr depistarea venei minune care sa furnizeze sangele ptr analize, am dezvoltat un fel de "frica" de analize.
Momentul intepaturii este cel mai tensionat, alimentat in prealabil de vesnicul dialog:
- Stiti, stau cam prost cu venele.....
- Da, se vede. Vedem UNDE gasim.
Acest "unde" declanseaza in mintea mea un filmulet cu zeci de intepaturi in fiecare brat sau dos al palmei (da, din pacate am avut ocazia sa mi se ia sange si de acolo si doare al naibii de rau).
Norocul meu este, cel putin acum, de cand sunt cu mamaruta la purtator, ca nu a mai fost nevoie de intepaturi repetate. Ma si obisnuisem cu gandul ca in sarcina, analizele o sa fie "lux".
Asta pana ieri dimineata, cand, pentru a repeta dozarile hormonale, si analizele de toxoplasmoza si citomegalovirus, am ajuns din nou pe scaunul de tortura.
E drept ca vena a fost gasita relativ repede, dar din pacate, de data asta intepatura a durut rau de tot, iar durerea nu a plecat odata cu acul.
Asa ca am ramas cu o durere in muschiul de deasupra intepaturii care nu ma lasa sa intind mana de tot. Initial am crezut ca s-a format un hematom si de acolo durearea, dar din fericire de baiul asta am scapat.
Ramane sa vedem cand scap si de durere.......

Show-uri nocturne

Protagonista: Alma, cine altcineva.
Daca in timpul zilei sta cuminte si ma lasa sa ma agit doar eu cu muntii de treaba de la servici, seara rolurile se inverseaza.
Cand as vrea si eu sa stau mai linistita, adica seara in pat la TV, incepe agitatia.
Noroc ca in ultimul timp cad de somn pe la 9:30 maxim 10 si in somn nu o simt.
Problema cea mare e ca noaptea, dupa nelipsita vizita la baie, isi reincepe activitatea.
Si uite asa noapte de noapte, astept ca micuta printesa sa isi termine reprezentatia ca eu sa pot adormi.
Si cum un show dureaza cel putin o ora, ma napadesc gandurile, si somnul bye-bye.
Greu, ce sa zic, dar nu ma plang ptr ca stiu ca ma asteapta zile si nopti pline de show-uri.
Singura speranta ramane cea ca odata parasita garsoniera, Alma sa se transforme, cel putin pe timpul noptilor, in cel mai cuminte bebelus.
Speranta moare ultima................. nu?

Revenire, si nu prea....

Prima zi de lucru dupa pauza de o sapatamana a inceput greu. Abia am reusit sa ma trezesc la 8 dupa ce alarma a sunat si la 7:30 si la 8.
Ma simt ametita, slabita, si vreau acasa in pat!!!!!!!!!
Vreau sa dorm, mult, cat mai mult. Cel putin in weekendul care tocmai s-a incheiat am dormit mai mult decat am stat treaza. Dar parca tot obosita ma trezesc.
Sper ca de maine sa imi intru in ritm...

Pauza...virala

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris pe blog.
Absenta e motivata. Am luat o pauza...virala. Atata eu cat si Vali.
Totul a pornit de la fra, care cu generozitate a impartit in stanga si in dreapta microbi la orice doritor, si nu numai.
Asa ca la servici toti erau mucosi si tuseau in cor.
Acasa, a luat doar mama, noroc ca mosu a scapat.
Eu eram fericita ca am reusit sa fentez boala. Singurul martor al existentei latente a virusului era cate un servetel, doua umplute pe zi.
Dar iata ca, dupa o doza de microbi si de la mama, nu am mai scapat.
Vinerea trecuta, seara,dupa ce am doftoricit-o babeste pe mama, am plecat acasa cu un ditai cadoul: o tuse de toata frumusetea.
Ea a fost cea care m-a tinut treaza toata noaptea de sambata, iar apoi si-a chemat in ajutor si febra.
Duminica noaptea a foat cea mai crunta: febra 38 cu 7 si tusit magareste la fiecare ora cate 10 minute odata.
Asa ca, luni dimineta, cu bagajul facut, m-am prezentat la spital.
Am primit tratamentul si am plecat acasa. Dupa prima pastila de antibiotic febra a luat-o la goana. Am ramas pe cap doar cu tusea care ma mai sacaie si acum.
Si ca cireasa de pe tort sa nu lipseasca, i-am pasat microbul si lui Vali.
La el a fost mai nasol ptr ca dupa o zi jumate si 3 pastile de antibiotic febra nu ii scadea. Noroc cu fiolele de Algocalmin si ceaiurile fierbinti.
Acum suntem bine, si ne pregatim de prima iesire in lume dupa atatea zile de covalescenta.
Speram sa fie ok.
P.S.: Si noaptea trecuta a fost tare grea ptr mine. Daca stateam pe dreapta fata ma atentiona ca parca stau pe ea, daca ma puneam pe stanga, toata burta se muta in acea directie si ea ma atentiona ca ei nu ii mai ramane nimic. Asa ca am dormit pe spate/stanga daca exista si pozitia asta. Daca nu,tocmai am inventat-o.
Plus ca, de vreo 2 zile, simt ca mi se rupe pielea de pe burta. Oricata crema as pune,parca nu e suficienta. Azi dimi m-am cantarit crezand am acumulat in cele aproape 2 saptamani virale ceva kg care concureaza cu fetita la locul de sub piele. Nici pomeneala. Am slabit 600 de grame.
Asa ca de acum ma inarmez cu o lopatica ptr a cremui garsoniera fetei.