marți, 31 mai 2011
sâmbătă, 28 mai 2011
Concediu
Intotdeauna mi-am imaginat ca munca se termina in luna a saptea de sarcina si reincepe cand pruncul implineste 2 ani.
Recunosc, ca de multe ori judecam femeile care nu se incadrau in acest "program", ce-i drept pe marea majoritate pe buna dreptate (cat de workaholic-a poti fi sa nu iti doresti sa stai acasa, sa te odihnesti, sa te relaxezi, sa te bucuri de ultimele saptamani cu bebe in garsoniera, mai ales daca ai aceasta posibilitate?).
Dar iata ca mi-a venit randul, si din pacate, nici eu nu ma incadrez. Imi place ce fac, e drept, dar nu acesta e motivul ptr care la 7 luni jumatate eu sunt inca pe baricade si, desi din 01 iunie intru in concediu prenatal, probabil o sa merg la servici ori de cate ori o sa fie nevoie de mine.
Ghinionul face ca perioada aceasta sa fie una foarte aglomerata la job, si ptr ca am niste colegi de nota 100 nu ii pot lasa la greu.
Si ptr ca, cel putin teoretic, de miercuri incepe o noua etapa, am zis ca trebuie marcata cu niste masuratori.
So, la 33 de saptamani, avem o talie de viespe de 117 cm (masurata fix unde burta sta sa explodeze) si 5,4 kg in plus.
P.S.: Saptamana viitoare tinem pumnii ca Antonia si bebe Paul sa ajunga sanatosi acasa (cred ca s-au saturat de spital dupa mai bine de 2 saptamani de convietuit cu acrelile de asistente), iar weekend-ul viitor ne chefuim.
P.S.2 (nu de alta, da' am memoria tot mai scurta) de azi AMR-ul coboara sub 50 zile. Doamne ajuta!
Recunosc, ca de multe ori judecam femeile care nu se incadrau in acest "program", ce-i drept pe marea majoritate pe buna dreptate (cat de workaholic-a poti fi sa nu iti doresti sa stai acasa, sa te odihnesti, sa te relaxezi, sa te bucuri de ultimele saptamani cu bebe in garsoniera, mai ales daca ai aceasta posibilitate?).
Dar iata ca mi-a venit randul, si din pacate, nici eu nu ma incadrez. Imi place ce fac, e drept, dar nu acesta e motivul ptr care la 7 luni jumatate eu sunt inca pe baricade si, desi din 01 iunie intru in concediu prenatal, probabil o sa merg la servici ori de cate ori o sa fie nevoie de mine.
Ghinionul face ca perioada aceasta sa fie una foarte aglomerata la job, si ptr ca am niste colegi de nota 100 nu ii pot lasa la greu.
Si ptr ca, cel putin teoretic, de miercuri incepe o noua etapa, am zis ca trebuie marcata cu niste masuratori.
So, la 33 de saptamani, avem o talie de viespe de 117 cm (masurata fix unde burta sta sa explodeze) si 5,4 kg in plus.
P.S.: Saptamana viitoare tinem pumnii ca Antonia si bebe Paul sa ajunga sanatosi acasa (cred ca s-au saturat de spital dupa mai bine de 2 saptamani de convietuit cu acrelile de asistente), iar weekend-ul viitor ne chefuim.
P.S.2 (nu de alta, da' am memoria tot mai scurta) de azi AMR-ul coboara sub 50 zile. Doamne ajuta!
Poze, amintiri, etc............
Inca dinainte de a ramane insarcinata mi-am promis ca o sa fac multe poze cu burtica ptr a avea amintiri.
Dar iata am ajuns la 33 de saptamanani cu 5 poze.
Scuze am cu carul: oboseala, lipsa timp, mutare, etc.
Da, nu-i bai, noi sa fim sanatosi, si ne punem pe recuperat de miercuri de cand intru in concediu.
Si sa nu uit, numeroasele poze:
24 sapatamani in vechea "casa" inainte de a pleca la plimbare:
27 saptamani in centrul Sibiului:
28 de sapatamani, de Pasti, in Blaj:
32 de saptamani in centrul Sibiului cu familia extinsa (in poza, doar cumnatica):
Ptr cele mai multe dintre poze trebuie sa ii multumesc cumnatelului.
Daca nu era el, aveam maxim o poza.
Asa ca Dragos, mama, ai devenit fotograful oficial al familiei, si te astepata un program incarcat dupa ce vine pe lume Alma.
Dar iata am ajuns la 33 de saptamanani cu 5 poze.
Scuze am cu carul: oboseala, lipsa timp, mutare, etc.
Da, nu-i bai, noi sa fim sanatosi, si ne punem pe recuperat de miercuri de cand intru in concediu.
Si sa nu uit, numeroasele poze:
24 sapatamani in vechea "casa" inainte de a pleca la plimbare:
27 saptamani in centrul Sibiului:
28 de sapatamani, de Pasti, in Blaj:
32 de saptamani in centrul Sibiului cu familia extinsa (in poza, doar cumnatica):
Ptr cele mai multe dintre poze trebuie sa ii multumesc cumnatelului.
Daca nu era el, aveam maxim o poza.
Asa ca Dragos, mama, ai devenit fotograful oficial al familiei, si te astepata un program incarcat dupa ce vine pe lume Alma.
marți, 24 mai 2011
Oare?
De o ora si jumatate, mamaruta ma loveste constant.
Sa fie agitata de la bucatelele de cioco pe care le-am halit, sau e modul ei de a protesta fata de pozitia in care stau, pe care trebuie sa o mai suporte inca o saptamana si o zi?
Sa fie agitata de la bucatelele de cioco pe care le-am halit, sau e modul ei de a protesta fata de pozitia in care stau, pe care trebuie sa o mai suporte inca o saptamana si o zi?
luni, 16 mai 2011
Supriza
Sambata seara aveam program de relax total. Vali plecat la chermeza, eu in varful patului, cu telecomanda, liniste si pace in casa.
Asta pana la ora 20:00 cand un telefon mi-a dat planurile peste cap: Antoniei i sa rupt apa si e la spital. Se pare ca Paul a fost nerabdator sa isi cunoasca parintii, s-a gandit sa le faca o supriza si sa vina pe lume cu o luna mai repede.
Agitatia mea, pe care si mamaruta a preluat-o, s-a mai domolit dupa ora 00:30 cand am primit mesaj ca Antonia a nascut si atat ea cat si Paul sunt bine.
Din pacate somnul m-a vizitat in noaptea aceea doar in reprize.
A urmat o zi de duminica dificila, pentru ca, pe de o parte oboseala si lipsa somnului isi spuneau cuvantul, iar pe de alta parte, povestea Antoniei despre nastere si indemnul ei: "Nu cumva sa nasti natural, ca nu merita!" mi-au dat o stare de nervozitate groaznica si au sadit in gandul meu indoiala: natural sau cezariana?
Norocul meu e ca spre seara, am aflat adevarata poveste a nasterii (se pare ca de dimineata oboseala mea si a Antoniei au creat un monstru, negru si urat, ea a povestit ceva, eu am inteles altceva si uite asa, din nimic, eu am stat o zi intreaga cu inima cat un purice), care m-a mai calmat.
Dracul nu e atat de negru, dar, cel putin doar cel din Maternitatea Sibiu e cu cel putin 2-3 tonuri mai inchis decat restul.
Apa i s-a rupt la ora 18:00 si imediat a plecat la spital. Pana la ora 21 era dilatat 4 cm. Atunci s-a hotarat sa i se faca o perfuzie care sa o ajute la dilatare. Din pacate, doza a fost prea mare (fapt inacceptabil zic eu, intr-o maternitate unde sunt zeci de nasteri zilnic) astfel incat in decurs de o ora, o ora jumate, ea s-a dilatat pana la 10 cm, lucru care i-a provocat dureri foarte mari si care a lasat-o fara vlaga. A urmat o expulzie grea, deoarece ea nu mai avea forta sa impinga, o taietura, si o cusatura de rigoare.
Din fericire totul s-a terminat cu bine, atat ea cat si Paul sunt bine.
Acum le tinem pumnii sa vina lapticul si bebe sa fie mancacios, ptr a recupera luna de stat in burtica pe care a sarit-o.
Am refacut si lista cu noua generatie:
Sergiu Dragan - 09.10.2007
Teea Ilicuta - 18.02.2008
Patricia Rus - 08.03.2009
Dragos Draghici - 03.05.2009
Danussia Fagas - 20.08.2009
Teodora Baicu - 09.07.2010
Eliza Cenan - 10.01.2011
Matei Cosma - 06.02.2011
Carla Han - 23.02.2011
Salviu Paul Cupcea - 14.06.2011
Alma Elena Bogdan - ??.07.2011
Mihai Andrei Oltean - ??.09.2011
??? Dragusin - ??.10.2011
??? Dragan - ??.10.2011
Asta pana la ora 20:00 cand un telefon mi-a dat planurile peste cap: Antoniei i sa rupt apa si e la spital. Se pare ca Paul a fost nerabdator sa isi cunoasca parintii, s-a gandit sa le faca o supriza si sa vina pe lume cu o luna mai repede.
Agitatia mea, pe care si mamaruta a preluat-o, s-a mai domolit dupa ora 00:30 cand am primit mesaj ca Antonia a nascut si atat ea cat si Paul sunt bine.
Din pacate somnul m-a vizitat in noaptea aceea doar in reprize.
A urmat o zi de duminica dificila, pentru ca, pe de o parte oboseala si lipsa somnului isi spuneau cuvantul, iar pe de alta parte, povestea Antoniei despre nastere si indemnul ei: "Nu cumva sa nasti natural, ca nu merita!" mi-au dat o stare de nervozitate groaznica si au sadit in gandul meu indoiala: natural sau cezariana?
Norocul meu e ca spre seara, am aflat adevarata poveste a nasterii (se pare ca de dimineata oboseala mea si a Antoniei au creat un monstru, negru si urat, ea a povestit ceva, eu am inteles altceva si uite asa, din nimic, eu am stat o zi intreaga cu inima cat un purice), care m-a mai calmat.
Dracul nu e atat de negru, dar, cel putin doar cel din Maternitatea Sibiu e cu cel putin 2-3 tonuri mai inchis decat restul.
Apa i s-a rupt la ora 18:00 si imediat a plecat la spital. Pana la ora 21 era dilatat 4 cm. Atunci s-a hotarat sa i se faca o perfuzie care sa o ajute la dilatare. Din pacate, doza a fost prea mare (fapt inacceptabil zic eu, intr-o maternitate unde sunt zeci de nasteri zilnic) astfel incat in decurs de o ora, o ora jumate, ea s-a dilatat pana la 10 cm, lucru care i-a provocat dureri foarte mari si care a lasat-o fara vlaga. A urmat o expulzie grea, deoarece ea nu mai avea forta sa impinga, o taietura, si o cusatura de rigoare.
Din fericire totul s-a terminat cu bine, atat ea cat si Paul sunt bine.
Acum le tinem pumnii sa vina lapticul si bebe sa fie mancacios, ptr a recupera luna de stat in burtica pe care a sarit-o.
Am refacut si lista cu noua generatie:
Sergiu Dragan - 09.10.2007
Teea Ilicuta - 18.02.2008
Patricia Rus - 08.03.2009
Dragos Draghici - 03.05.2009
Danussia Fagas - 20.08.2009
Teodora Baicu - 09.07.2010
Eliza Cenan - 10.01.2011
Matei Cosma - 06.02.2011
Carla Han - 23.02.2011
Salviu Paul Cupcea - 14.06.2011
Alma Elena Bogdan - ??.07.2011
Mihai Andrei Oltean - ??.09.2011
??? Dragusin - ??.10.2011
??? Dragan - ??.10.2011
Cu drag, pentru doi ochi albastri
Despre Bibi si suferinta lui am aflat de pe blogul Bogdanei, pe care, recunosc l-am citit din "scoarta in scoarta" in 2 zile.
Niciodata nu am fost in stare sa urmaresc un reportaj intreg despre oameni, mai ales copii bolnavi. Plang instantaneu.
Insa ochii albastri ai lui Bibi, care rad efectiv in ciuda greutatilor prin care trece, m-au cucerit instantaneu.
Ideea Bogdanei este extraordinara. M-a impulsionat sa termin paturica inceputa si sa imi doresc ca ea sa ajunga la cineva care poate da pe ea cat mai multi banuti in contul lui Bibi.
Asa ca iat-o:
E o paturica crosetata, dimensiunea ei este de 85/85 cm, este facuta din acril 100% si se comporta foarte bine la spalat (pe aceasta nu am apucat inca sa o spal ptr ca abia am terminat-o, dar precedenta, dupa un spalat manual, fara stoarcere a iesit extraordinara - oricum cumparatorul o va primit impreuna cu toate instructiunile de curatare).
M-am tot gandit la pret, si sincer nu stiu cat sa cer. Nu as vrea ca pretul sa fie foarte mare, pentru ca sa fiu sigura ca ea se vinde si banutii ajung cat mai repede in cont, dar as vrea sa fie cat mai multi, pentru ca Bibi are nevoie de mult ajutor. Asa ca m-am oprit la suma de 150 RON.
O fi putin, o fi mult, nu stiu, dar daca cineva vrea sa dea mai mult, mai bine ptr Bibi.
P.S.: Scuzati calitatea pozelor, sunt facute in aceasta dimineata la ora 6, cand pe geam abia intrau primele raze de lumina (soare nici vorba, ptr ca e innorat si ploua).
Niciodata nu am fost in stare sa urmaresc un reportaj intreg despre oameni, mai ales copii bolnavi. Plang instantaneu.
Insa ochii albastri ai lui Bibi, care rad efectiv in ciuda greutatilor prin care trece, m-au cucerit instantaneu.
Ideea Bogdanei este extraordinara. M-a impulsionat sa termin paturica inceputa si sa imi doresc ca ea sa ajunga la cineva care poate da pe ea cat mai multi banuti in contul lui Bibi.
Asa ca iat-o:
E o paturica crosetata, dimensiunea ei este de 85/85 cm, este facuta din acril 100% si se comporta foarte bine la spalat (pe aceasta nu am apucat inca sa o spal ptr ca abia am terminat-o, dar precedenta, dupa un spalat manual, fara stoarcere a iesit extraordinara - oricum cumparatorul o va primit impreuna cu toate instructiunile de curatare).
M-am tot gandit la pret, si sincer nu stiu cat sa cer. Nu as vrea ca pretul sa fie foarte mare, pentru ca sa fiu sigura ca ea se vinde si banutii ajung cat mai repede in cont, dar as vrea sa fie cat mai multi, pentru ca Bibi are nevoie de mult ajutor. Asa ca m-am oprit la suma de 150 RON.
O fi putin, o fi mult, nu stiu, dar daca cineva vrea sa dea mai mult, mai bine ptr Bibi.
P.S.: Scuzati calitatea pozelor, sunt facute in aceasta dimineata la ora 6, cand pe geam abia intrau primele raze de lumina (soare nici vorba, ptr ca e innorat si ploua).
luni, 9 mai 2011
Update noua generatie
Sergiu Dragan - 09.10.2007
Teea Ilicuta - 18.02.2008
Patricia Rus - 08.03.2009
Dragos Draghici - 03.05.2009
Danussia Fagas - 20.08.2009
Teodora Baicu - 09.07.2010
Eliza Cenan - 10.01.2011
Matei Cosma - 06.02.2011
Carla Han - 23.02.2011
Salviu Paul Cupcea - ??.06.2011
Alma Elena Bogdan - ??.07.2011
Mihai Andrei Oltean - ??.09.2011
??? Dragusin - ??.10.2011
??? Dragan - ??.10.2011
Teea Ilicuta - 18.02.2008
Patricia Rus - 08.03.2009
Dragos Draghici - 03.05.2009
Danussia Fagas - 20.08.2009
Teodora Baicu - 09.07.2010
Eliza Cenan - 10.01.2011
Matei Cosma - 06.02.2011
Carla Han - 23.02.2011
Salviu Paul Cupcea - ??.06.2011
Alma Elena Bogdan - ??.07.2011
Mihai Andrei Oltean - ??.09.2011
??? Dragusin - ??.10.2011
??? Dragan - ??.10.2011
duminică, 8 mai 2011
Primul post din casa noua
In bucatarie, cu laptopul lui fra pe masa, asteptand cuptorul sa termine de "cocait" niste bunatati ptr masa de seara, si ascultand ploaia cum bate in geam.........
vineri, 6 mai 2011
First day of the rest of our lives
First day of the rest of our lives...da, cam asta o sa reprezinte ptr noi ziua de duminica, ziua, din care, pentru restul vietii, o sa locuim in casuta noastra.
Un moment asteptat de mult timp, avand in vedere ca inceputul inceputului (adica startul muntilor de hartii) a fost acum aprox 3 ani, iar "piatra de temelie" a fost asezata in data de 20.07.2009.
Au fost 3 ani plini de incercari, de pasi mici, cand inainte, cand inapoi, de luni de batut pasul pe loc, dar care se incheie cu o satisfactie pe care nu o putem transpune in cuvinte. Nerabdarea a atins cote maxime in ultimele luni cand, ne desparteau de acest moment doar cateva hartii (foarte importante de altfel) si ceva mobila (ceva mai multa, dar asta nu mai conteaza).
Astazi vine preotul sa faca festania, maine mutam ultimele piese mari (masina spalat, tv, calculator) si restul de haine si maruntisuri ce mai avem si cam gata.
Speram ca urmatorul post sa il scriem din noua casuta.
P.S. Ziua de duminica a devenit ziua de sambata. ce sa-i faci, asa-i cu nerabdarea....
Un moment asteptat de mult timp, avand in vedere ca inceputul inceputului (adica startul muntilor de hartii) a fost acum aprox 3 ani, iar "piatra de temelie" a fost asezata in data de 20.07.2009.
Au fost 3 ani plini de incercari, de pasi mici, cand inainte, cand inapoi, de luni de batut pasul pe loc, dar care se incheie cu o satisfactie pe care nu o putem transpune in cuvinte. Nerabdarea a atins cote maxime in ultimele luni cand, ne desparteau de acest moment doar cateva hartii (foarte importante de altfel) si ceva mobila (ceva mai multa, dar asta nu mai conteaza).
Astazi vine preotul sa faca festania, maine mutam ultimele piese mari (masina spalat, tv, calculator) si restul de haine si maruntisuri ce mai avem si cam gata.
Speram ca urmatorul post sa il scriem din noua casuta.
P.S. Ziua de duminica a devenit ziua de sambata. ce sa-i faci, asa-i cu nerabdarea....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)