Ieri dupa amiaza si seara, in schimb, se pare ca cineva a vrut sa imi atraga atentia ca e momentul sa o las mai moale.
De ieri de la amiaza am aflat pe propria-mi piele ce sunt contractiile BH. Citisem despre ele, stiam ca exista, dar nu ma asteptam sa le am si eu (stiu, suna inocent, dar na, asta sunt, mai cu capul in nori). Nu sunt dureroase, dar creeaza o stare de discomfort generala. Unde mai pui ca exact in timpul lor, printesa isi facea ora de sport!
Asa ca de ieri sunt cuminte, promit! Stau mai mult in pat, si incerc sa ma agit doar cu vorba (deh, la bagat de vina sunt premianta).
Azi noapte insa, realitatea m-a lovit fix in frunte. Realitatea ca sunt pe ultima suta de metri si ca mamaruta isi poate scoate nasul afara in orice moment, despre asta vorbesc.
Nu stiu cu exactitate ora (nu am instinctul de a ma uita la ceas, lucru care, daca imi doresc sa am o poveste a nasterii coerenta, trebuie sa se schimbe), tot ce stiu este ca m-am trezit cu vezica plina si o dorinta arzatoare de a o goli.
Cand sa ma dau jos din pat, durere! Si nu ori ce fel de durere, ci o durere ce imi paraliza tot piciorul drept, de sus de la incheietura pana la degetelul mic.
Drumul de la pat pana jos la baie mi s-a parut de 10 ori mai lung. Din cauza durerii aveam frisoane reci, stari de ameteala, si momente in care vedeam negru in fata ochilor. Imaginea din oglinda din baie m-a socat. Eram alba ca varul iar buzele prinsesera nuante de violet.
Prin minte imi treceau zeci de ganduri:
- oare mai ajung pana la Brasov in starea asta?
- Vali iesise seara in oras cu fra, oare au baut ceva? Poate conduce vreunul pana la Brasov?
- sa il sun acum pe doctor sau sa mai astept?
- sa nu uit sa imi pun totul in bagajul de spital
- oare mamaruta e bine? nu e prea devreme sa vina acum pe lume?
Norocul meu a fost ca, ca prin minune, golirea vezicii a luat cu ea toate relele. Explicatia mea e ca fata apasa pe vezica plina, care la radul ei apasa pe vre-un nerv, sau nervul era prins la mijloc intre vezica si manuta fetei.
Cand am iesit de la baie nu mai aveam aproape nimic. Din maieul de pe mine, daca il storceai, iesea lejer o cana cu apa, fata inca era palida, si in minte inca imi facea planuri de "bataie", dar in rest liniste totala!
Restul noptii am dormit ca pe ace, atenta la fiecare junghi si miscare a burtii.
Acum totul a revenit la normal, si tot ce pot face e sa ii multumesc lui Dumnezeu ca a trecut totul cu bine si sa il rog sa aiba grija de noi pana la sfarsit.
Ce am invatat din tot ce s-a intamplat?
Pai, am invatat, ca nu trebuie sa nu mai iau de buna starea de bine, ca trebuie sa ma ingrijesc mai tare de mine si sa ma menajez mai mult, si mai ales am invatat ca, din pacate, corpul meu reactineaza la durere destul de nasol.
In consecinta, traiasca anestezia epidurala, si Doamne ajuta sa ajung sa beneficiez de ea cat de repede posibil in ziua X.
A fost cel mai probabil un nerv prins, dupa cum spui. Asta pentru ca stiu exact cum e, eu intre lunile 5 si 7 am umblat schioapa, cu ambii copii, care mi-au aranjat cumva nervul sciatic (acum a trecut, deci nu sunt urmari), dar atunci, cand ma sageta exact cum spui tu, de la gat pana la degetul mic, mi se intuneca mintea de durere. Faza buna e ca durerea unui nerv prins nu seamana cu durerile nasterii, deloc :-) Asa ca e posibil sa nu ai nevoie de epidurala, chiar daca reactionezi urat la durere. Daca nu te plictisesc, am sa-ti dau doua exemple. Nu stiu cum se masoara la voi contractiile, dar la noi monitorul are o scala care merge de la 0 la 150, hartia care iese de la imprimanta arata exact ca un EKG, iar acul se duce atat de sus cat a simtit intensitatea contractiei. Scala e pana la 150 pentru ca au constatat ei ca intensitatea contractiilor e in general sub limita respectiva. Well, eu am ajuns cu primul copil la spital cu contractii la 5 minute in care nu puteam vorbi (bine, nici nu puteam deschide ochii de fapt), m-au controlat, dilatatie 0, alarma falsa. M-au intrebat, chiar asa rau te doare? eu da, ma doare de capiez... M-au pus sceptici la monitor, ce sa vezi, 120... Au zis ca li se pare absolut ciudat, ca la majoritatea nasterilor nu ajung contractiile atat de intense, si la mine nici macar nu dadeau rezultate. Bine, pana la urma n-am nascut atunci ci cu doua saptamani mai tarziu, cu cezariana, copilul nu avea fizic pe unde sa iasa (4,350Kg si cu capul imens, eu piticanie de 1,54m), dar am realizat ca daca atunci am avut puterea sa le refuz calmantele (pe care mi le-au oferit care mai de care cand au vazut unde s-a dus acul monitorului), as fi avut puterea sa nasc fara epidurala. Exemplul numarul doi e al unei prietene de-ale mele, care are un prag foarte jos la durere, la orice durere mai intensa lesina. I-a pus pe doctori in garda sa stie dinainte sa sara cu epidurala daca e de rau, si n-a fost nevoie. Contractiile ei n-au depasit 80 si a nascut natural fara nici un ajutor, si n-a lesinat (copilul a avut 3,700Kg, destul de maricel). Deci e irelevant sa iti faci planuri dinainte, ai sa vezi cum vei colabora cu Alma si atunci poti sa te decizi :-)
RăspundețiȘtergereVa pupam, sa o lasi ceva mai moale totusi, doar vrei sa stea cat mai mult la caldurica, la "dospit" :-)))
Simona, multumesc frumos de incurajari!
RăspundețiȘtergereIti spun sincer, ca m-am speriat cand am vazut cum a reactionat corpul la durere.
Oricum clinica unde vreau sa nasc practica epidurala "din principiu", in sensul in care peste 95% dintre nasterile de acolo se fac cu epidurala. In schimb la Maternitatea Sibiu nu au nici macar anestezist de incredere ptr o astfel de procedura.
Am noroc ca dr cu care o sa nasc e unul extraordinar, si cel putin pana acum am comunicat extraordinar de bine cu el, asa ca nu imi fac probleme ca la momentul respectiv o sa ma sfatuiasca sa iau cea mai buna decizie.
Abia astept sa vedem ce ne spune maine dr, si cum au influentat contractiile false starea colului. Pana acum era lung si inchis. In functie de asta o sa ne planificam mutarea la Brasov.
Si eu imi doresc ca bebelina sa mai stea la caldura, cel putin pana implinesc 38 de saptamani sa fiu sigura ca pot naste la privat. Dupa aceea, noi o asteptam oricand, desi cred ca o sa imi fie dor de burta dupa ce nu o sa o mai am!
va pupam si noi!
Hihi, ai sa patesti, stai linistita - sa te trezesti in miez de noapte speriata ca nu mai ai burta sau ca nu mai simti copilul miscanad :-))) Acum, retrospectiv, e haios :-))))
RăspundețiȘtergereTinem pumnii sa iasa cum e mai bine! Pupam!