Cand s-a ingrosat gluma, adica febra nu scadea dupa trei zile de Paracetamol si Ibuprofen alternativ la 6 ore, ne-am infiintat la usa medicului de familie.
Verdictul: rosu in gat
Tratament: Augmentin si probiotic ptr protejarea stomacelului.
Rezultat no.1: no more fever!!! Yeyyyyyyyy
Rezultat no.2: de doua zile ii merge burtica intr-o fericire - de la medicamentele ingerate si introduse in parti dorsale :)
Asa ca de azi suntem pe tratament cu ceai de menta, Smecta, banane, supa de morcov si orez.
La cabinetul medicului mi-a fost dat sa traiesc una dintre primele experiente neplacute din viata de mama. Marti dimeata, dupa atatea zile de nereusita in a scadea febra mamarutei, am plecat de urgenta la doctorita de familie care avea program la cabinet.
Ajung acolo. In fata usii o doamna mai in varsta si o mama cu un borac de varsta Almei in brate si un copilas de vreo 5-6 ani care pazea constiincios caruciorul.
Dau sa intru in cabinet sa anunt doctorita ca suntem cu febra si asteptam. Mama in asteptare sare cu gura pe mine si imi spune ca si ea sta la rand si sa fac bine sa ii urmez exemplul. Ii explic ca fata e de 4 zile cu febra mare si nu pot astepta. La care, cu nonsalanta, imi spune ca si bebele ei are febra si sa asteptam.
Mi-a cazut fata pentru ca acel copil nu avea deloc semne de febra: radea, se zbatea sa sara din bratele mamei, povestea cu batranica de langa ei. M-am calmat la gandul ca poate nu toti copii se manifesta la fel in caz de febra. Alma saraca, era rosie ca focul si statea lipita de mine moale ca o carpa cu care ai sters pe jos. Bunnnn. Iese pacientul din cabinet si intra batranica.
Am inlemnit, am simtit cu imi urca sangele in cap si am izbucnit:
- Doamna, dar daca baiatul are febra, aveti intaietate, ar trebui sa intrati ca si noi asteptam!!!!!!!
- Da, dar si doamna era la rand in fata noastra!
In momentul acela eram in stare sa ii dau cu ceva in cap. Mi-am dat seama ca boracul nu avea nici pe dracu' dar ea nu a vrut sa ma lase sa intru.
Am intrat val-vartej in cabinet fara sa ii adresez vre-un cuvant sau sa ii arunc vre-o privire. Sunt sigura ca in urma mea a bombabit, dar nu m-a durut nici in c...ot de ea!
Nici acum nu imi vine sa cred ca o MAMA e in stare sa faca asa ceva. Ori de cate ori am fost la medic am lasat urgentele sa intre primele ptr ca asa mi se parea normal. De aceea se numesc urgente, nu?
Daca in locul ei era un barbat, era scuzabil gestul din cauza faptul ca probabil el sa nu stie ce inseamna sa ai un copil care arde de febra in brate, dar, venind din partea unei femei (pentru ca in ochii mei numai mama nu se numea) este strigator la cer!
Problema nr 2: TV-ul.
- Buna, ma numesc Amy si sunt dependenta de televizor!
Recunosc, nu imi face cinste, dar asta e adevarul. Prefer oricand un film bun in detrimentul unei plimbari in parc de exemplu.
Aseara, de fapt azi noapte, mi-am dat seama ca aceasta dependenta nu ma afecteaza numai pe mine. Alma s-a obisnuit si ea sa beleasca din cand in cand ochii la TV.
Cand nu voia sa pape, dai un pic de Duck TV, si uite cum apare pofta de mancare!
Cand era maraita si nu ii gaseam voia si nevoia, baga un Duck TV si uite cum se linistea viermisorul.
In apararearea mea spun ca nu se uita decat maxim 5 minute, apoi isi lua jucariile si se juca linistita, multumimdu-se sa asculte melodiile care se auzeau de la TV.
Problema a aparut aseara. Am incercat sa o culc, dar era foarte agitata, se rostogolea in pat de zici ca era arsa. Se ridica apoi in fund si statea ca hipnotizata cu ochii in TV. Asa ca am procedat la inchiderea sursei de imagini agitatoare pentru copil, lucru care a infuriat-o foarte tare pe Alma.
Atunci mi s-a aprins beculetul: toata agitatia Almei se datora televizorului.
Asa ca, de atunci nu am mai aprins TV-ul. Si pentru mine e prima zi fara drogul meu (de fapt trebuie sa recunosc de cand a adormit Alma cazuta la datorie pe covor am urmarit un episot din Mentalistul). In schimb am dat drumul la radio pe Magic FM pentru a avea pe fundal ceva muzica linistitoare.
Pana acum Alma mi-a arata de cateva ori cu degetelul televizorul si daca i-am spus ca nu se mai aprinde a revenit la jucariile ei. Sper deseara sa nu mai fie asa agitata si sa adoarma mai usor!
Sursa foto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu